UPM Logo
CNCSIS Logo

Proiect de cercetare exploratorie: DICŢIONAR DE CRITICĂ ŞI TEORIE LITERARĂ, finanţat prin programul IDEI

                        Contract CNCSIS 3261/1.10.2007

                        Director de proiect: Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

                         

Prezentare

Proiectul de cercetare DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI isi propune sa inventarieze si sa interpreteze principalele valori si personalitati ale criticiii literare romanesti ale secolului XX, in stransa conjunctie cu radiografierea principalelor momente ale criticii literare europene. Consideram ca foarte importanta este stabiliarea, detalierea si interpretarea principalelor etape in definirea identitatii criticii literare romanesti, ca o componenta definitorie a culturii si literaturii nationale. Evident, o astfel de cercetare nu poate face abstractie de evolutia conceptelor critice, de avatarurile terminologiei teoretice din acest domeniu. Vor fi descrise, de asemenea, principalele momente ale criticii literare europene, orientarile ce s-au impus in secolul XX pe scena teoriei si criticii literare europene, subliniindu-se reflexele romanesti ale fiecarui curent critic. Dupa cum se stie, la inceputul secolului XX se contureaza doua directii fundamentale in critica contemporana: o prima directie care declara inutila analiza metodica a operei literare, considerand opera ca o entitate, ce nu se releveaza decat partial intuitiei critice. Unii critici ai secolului XX atribuie astfel criticii unicul rol al sugerarii inefabilului creatiei literare; a doua directie, mai importanta, considera opera literara ca un dat cognoscibil, reductibil prin diverse metode de cunoastere rationala. Importanta stiintifica a temei propuse este indiscutabila, daca ne gandim la necesitatea cunoasterii in profunzime, a explicarii si interpretarii conceptelor operationale, a structurilor teoretice si a tendintelor din cadrul criticii si teoriei literare romanesti si europene, dar si la ilustrarea celor mai importante figuri ale acestui domeniu al cunoasterii umaniste. In cadrul proiectului nostru ne propunem sa ilustram, in subsidiar, si filiatiile, legaturile si corespondentele care exista intre critica si teoria literara romaneasca si cea europeana, extensiile si corelatiile ce s-au stabilit de-a lungul vremii intre ele. Legitimitatea unui proiect cum este acela al unui DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI devine in aceste conditii evidenta. Integrata intr-o miscare de definire sincrona a varstelor culturii romanesti, o astfel de initiativa vizeaza obiective multiple. De la panoramarea unei istorii de idei culturale la studiile de caz dedicate criticilor ce au marcat prin scrisul lor mersul literaturii romane in diverse perioade, un dictionar de critica literara e deopotriva un foileton al noutatilor redescoperite, o fenomenologie a lecturii si o rescriere implicita a istoriei culturale.


Pe de alta parte, ideea unui astfel de dictionar reprezinta o provocare benefica pentru un centru de cercetare de critica si istorie literara, asa cum este cel inaugurat in anul 2006 in cadrul Universitatii Petru Maior din Tg. Mures, centru acreditat de CNCSIS. Impulsul principal al acestui proiect de cercetare trebuie pus in legatura cu necesitatea impetuoasa a reconsiderarii istoriei literaturii romane, prin eliberarea sa de sub constrangerile unor stereotipii inca rezistente din anii comunismului si prin largirea perspectivelor de abordare a fenomenului literar. Cum arata literatura romana atunci cand o citim prin medierea lecturilor profesioniste ale criticilor ce corespund varstelor sale? In ce masura perceptia actuala a literaturii romane e filtrata prin scriitura criticilor ce s-au perindat prin istoria acesteia? Care e statutul de operabilitate al diagnosticelor emise de un critic atunci cand ele sunt transpuse in perceptia cititorului contemporan al acelorasi opere literare? In ce raport se afla istoria critica a literaturii romane cu istoria literaturii in sine si care dintre ele devine preeminenta atunci cand judecam istoria culturala romaneasca? Iata doar cateva intrebari de fond de la care se revendica proiectul dictionarului de critica literara. Ele insele marturisesc, de fapt, despre natura meta-critica a acestui demers stiintific care sondeaza, fatalmente, istoria criticii literare cu instrumentele criticii dar efectueaza in realitate un studiu teoretic, speculativ, al discursului cultural romanesc in globalitatea sa. In mod evident, dincolo de efortul de catalogare si inregistrare a datelor – fiindca dictionarul e conceput ca un corpus de profiluri ale celor mai importanti critici incepand cu epoca Maiorescu, proiectul decripteaza resorturile unei istorii literare alternative, imaginare, utopice, o istorie critica ce exista in simultaneitatea imediata a literaturii propriu-zise, fara a se confunda insa cu aceasta. Prin Dictionarul pe care il propunem urmarim dezvoltarea cunoasterii in domeniul criticii si istoriei literare, prin cercetari avansate pentru rezolvarea unor probleme complexe, ce presupun si o investigatie interdisciplinara (critica literara, istorie literara, poetica, stilistica etc.). Pe parcursul derularii Dictionarului nostru, vom urmari extinderea bazei de cunostinte si amplificarea capacitatii de cercetare, stimularea fenomenului de brain-gain si brain-circulation, incurajand formarea cercetatorilor intr-un mediu de inalta calitate stiintifica, cresterea vizibilitatii cercetarii romanesti consacrata criticii si istoriei literare, prin amplificarea calitatii si valorificarea optima a rezultatelor cercetarii. Pentru a se ajunge la un dictionar precum cel pe care il prefiguram in prezentul proiect e nevoie de o vasta activitate de cercetare, de inventariere terminologica si conceptuala si de constructie notionala. Configurarea unui dictionar de critica si teorie literara presupune respectarea unor exigente importante, intre care fundamentala este raportarea la alte lucrari de referinta existente in domeniu. In aceasta privinta, situatia este, am putea spune, lacunara, cel putin in spatiul investigatiei teoretice romanesti. Chiar si lucrarile de notorietate din domeniu, Dictionar de termeni literari (coordonator: Al. Sandulescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1976) si Dictionar de termeni literari (alcatuit de Mircea Anghelescu, Cristina Ionescu si Gheorghe Lazarescu, Ed. Garamond, Bucuresti, 1995), sunt, in mod fatal, depasite din perspectiva informatiei si a resurselor metodologice. Ar mai fi de amintit, in seria lucrarilor de referinta din domeniu, Terminologie poetica si retorica, dictionar (coordonator Val. Panaitescu, Iasi, Editura Universitatii Al. I. Cuza, 1994) si Dictionarul figurilor de stil de Gh. N. Dragomirescu (Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1995). Desigur, acest lucrari se limiteaza la definirea unor constante si concepte ale retoricii, stilisticii si teoriei literaturii, fara nici o conexiune cu alte domenii umaniste: filosofie, sociologie, teoria ideilor etc. In spatiul literaturii romane au mai existat cateva lucrari care au cautat sa circumscrie finalitatile actului critic, conceptele fundamentale ale criticii literare, precum si personalitatile care au ilustrat domeniul criticii, al istoriei si al teoriei literare. Dintre aceste lucrari cu pronuntat caracter teoretic legate de stadiul cunoasterii in domeniul criticii literare, amintim cartile lui Adrian Marino, Hermeneutica ideii de literatura, vol. I, Ed. Dacia, Cluj, 1987 si Biografia ideii de literatura, vol. I – VI, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991-2001 sau, in literatura europeana, Umberto Eco, Limitele interpretarii, Pontica, Constanta, 1996. Din perspectiva lucrarilor de referinta publicate in sfera temei proiectului nostru, se poate spune ca stadiul actual al cunoasterii este oarecum fragmentar, discontinuu si invechit, astfel incat Dictionarul nostru isi propune sa surmonteze, fie doar si partial, toate aceste inconveniente.


Sa amintim, in acelasi timp, ca o lucrare de o deosebita importanta, cartea lui Rene Wellek Istoria criticii literare moderne, sau, la noi, cartea lui Romul Munteanu Metamorfozele criticii literare europene, in care se face o trecere in revista justa a principalelor tendinte din critica literara europeana. De asemenea, o contributie notabila ni se pare Panorama criticii literare romanesti, publicata de Irina Petras in anul 2001. Se cuvin amintite si volumele consacrate criticii literare romanesti de Nicolae Manolescu (Literatura romana postbelica. Critica. Eseul), Marian Papahagi (Fragmente despre critica) si Gheorghe Grigurcu (Critici romani de azi, Peisaj critic) etc. Pe de alta parte, pot fi amintite unele lucrari de ultima ora cum sunt monografia lui Cornel Moraru Titu Maiorescu sau cartea lui Iulian Boldea Varstele criticii.
In cazul cercetarii noastre, investigatia interdisciplinara devine obligatorie, mai ales in conditiile emergentei epistemei postmoderniste. Repertoarul de concepte, de teme si de personalitati ale secolului XX pe care il vom incorpora in dictionarul nostru nu poate face abstractie de aparitia lucrarilor teoretice consacrate fenomenului literar al postmodernismului: The Dissmemberment of Orphaeus: Toward a Postmodern Literature de Ihab Hassan (1982), Politica postmodernismului (1989) si Poetica postmodernismului (1988) de Linda Hutcheon, Conditia postmoderna (1984) de Jean François Lyotard, Literary History, Modernism and Post-Modernism (1984) de Douwe Fokkema, sau, pentru spatiul cultural romanesc, carti precum: Postmodernismul romanesc (1999) de Mircea Cartarescu, Postmodernism. Din istoria unei batalii culturale (2002) de Ion Bogdan Lefter. Vom tine, evident, seama si de studiile semnate de Nicolae Manolescu, Liviu Petrescu, Mihaela Irimia, Gheorghe Perian, Mircea Mihaies etc.
Vom ilustra, in dictionarul nostru, curentele, tendintele si scolile care s-au impus in critica si teoria literara contemporana: critica structuralista (formalistii rusi: Tomasevski, Sklovski, R. Jakobson, R. Barthes, S. Doubrovski, grupul de la Tel Quel, structuralismul genetic – L. Goldmann), critica psihanalitica (Bachelard), psihocritica (Charles Mauron), critica tematista: (G. Poulet, J.P. Richard, J. Starobinski), critica stilistica (Leo Spitzer, T. Vianu).De altfel, in Conceptele criticii, R. Wellek distinge mai multe curente in critica literara contemporana: critica de orientare lingvistica (Vossler, Spitzer, Auerbach, Damaso Alonso), critica antropologica si mitica (Northrop Frye), critica existentialista (Sartre, Poulet, Blanchot). Se pot distinge si unele modalitati eclectice (Thibaudet, de Raymond, A Beguin), dupa cum au existat scriitori care si-au exercitat si talentul critic (Valery, T.S. Eliot, E. Pound). In viziunea noastra, toate aceste orientari, curente si tendinte critice au avut ecouri si in cultura si literatura romana, realizandu-se o sincronizare, si in acest sens, cu valorile critice si teoretice europene. Pe de alta parte, conceptele critice vor fi definite si explicate prin ilustrari pertinente din aria europeana si cea romaneasca a exercitiului criticii literare. Trebuie subliniat ca dictionarul nostru va cuprinde mai multe sectiuni, in cadrul comentariului aplicat asupra unor personalitati critice: o succinta descriere bio-bibliografica, un comentariu al operei critice propriu-zise, care va constitui centrul de greutate al articolului de dictionar, si o sectiune de referinte bibiografice. Vom ilustra critic in proiectul DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI cele mai importante voci ale criticii literare romanesti ale secolului XX, de la E. Lovinescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Dragomirescu, Serban Cioculescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Al. Paleologu, Lucian Raicu, Matei Calinescu, Sorin Alexandrescu, Gelu Ionescu, Laurentiu Ulici, Mircea Muthu, Ion Pop, Dan Horia Mazilu, Livius Ciocarlie, Marian Papahagi etc.


Nici nu e de mirare ca ultimul mare curent cultural, la randul sau propagat pe principii globalizante, postmodernismul, in insasi flagranta contradictiilor sale constitutive, a pus in centrul proiectului sau de epistema identitatea si a militat pentru emanciparea marginalilor, a proscrisilor dintotdeauna din marea cultura. Perspectivele criticii de gen, rasiale, feministe, studiile culturale intr-un termen mai incapator, constituie simptomatologia efectelor acestei noi episteme a marginalitatii aduse la centru pe care a imprimat-o si continua sa o imprime postmodernitatea.
E de la sine inteles ca noua epistema postmoderna e, printre altele, o sansa nesperata data culturilor mici, marginale, tinere comparativ cu marile culturi cu o traditie clasica, de a sparge in sfarsit poncifele ce le incorsetau la periferie si a deveni protagonistele spectacolului cultural european. In parte, fenomenul acesta s-a si realizat – si e constatabil prin simpla analiza a numelor castigatorilor de Nobel pentru literatura din ultimul deceniu, dar si prin explozia literaturilor sud-americane pe fondul stagnarii marilor culturi ale secolului XIX.
Un proiect cultural romanesc pentru Europa nu poate fi deci conceput in afara ideii de identitate si, in plus, mizand tocmai pe aceste elemente, trebuie sa functioneze si sa comunice in dialectul constructiei de imagine culturala, iar de eficienta operatorilor sai depinde, in cele din urma, reusita intregului. Fireste, imaginea culturala a unui popor poate fi conturata prin proiecte de anvergura, integratoare si angrenate intr-o strategie vasta, acoperind multitudinea de forme ale discursului cultural national si aproximandu-i dinamica intr-o perspectiva deschisa, permanent actualizabila.
De asemenea, contururile ideologice ale diferitelor etape culturale sunt trasate printr-o complexa cercetare asupra conceptelor fundamentale cu care critica literara romaneasca a operat in istoria recenta, propunandu-se astfel un principiu coerent de cartografiere a dimensiunii teoretice a scriiturii critice. Explicitate in texte teoretice sau incapsulate in filigranul paginii, programele si conceptele literare sunt studiate in plurimorfismul lor fundamental, in instabilitatea si inconsecventa lor implicita, urmarindu-se efectele si undele de propagare ale ideilor teoretice, precum si abilitatea lor inovatoare. Nu in ultimul rand, DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI e, in mod inevitabil, un dictionar critic, intrucat demersul sau analitic, prin insasi natura sa, provoaca la dezbatere si problematizeaza. O istorie critica a criticii literare, s-ar spune, mizand pe libertatea absoluta a lecturii, pe menirea creatoare a actului critic, dar, simultan, pe rigurozitatea si exhaustivitatea perspectivei, pe intransigenta unor criterii etice si, fireste, pe elementul axiologic.


In alta ordine de idei, prin proiectul de cercetare DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI tindem sa configuram un climat de cercetare, o atmosfera de investigatie stiintifica si de emulatie care, in timp, sa ia amploare, un cadru in care sa se regaseasca studentii si cadrele didactice, intr-un efort comun, dornici de a-si capacita atentia, travaliul spre finalitati in domeniile pentru care au optat (in plan socio-cultural), solicitand o permanenta pregatire, definita prin activitatea de cercetare, fara a omite seminariile ca activitate didactica, deoarece consideram seminariile ca fundamentale pentru pregatirea viitorilor cercetatori.
Dictionarul va permite cadrelor didactice universitare, respectiv din invatamantul preuniversitar, precum si absolventilor din invatamantul superior, persoanelor angajate in obtinerea de grade didactice, in doctorat ori masterat, o baza de pregatire serioasa intr-unul din domeniile mai sus-mentionate, o aprofundata cunoastere referitoare la unele aspecte ale criticii si teoriei literare, fenomen nu indeajuns de studiat si de cunoscut, in opinia noastra. Pe de alta parte, cercetarile si investigatiile stiintifice din cadrul proiectului vor fi valorificate in studii si volume cu caracter sintetic si aplicativ, ele putand fi in mod firesc socotite un castig atat in domeniul de referinta (filologie, teoria literaturii, limba si literatura romana, literatura comparata), cat si pentru viata academica mureseana. Ne exprimam speranta ca proiectul va contribui la sporirea interesului pentru cercetare al studentilor nostri de la specializarile filologice, sau de la masteratul Istoria literaturii si sistemul criticii literare. De asemenea, DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA. VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI, prin cercetarile si studiile pe care le va stimula, va avea un aport deosebit la cunoasterea mai temeinica si mai nuantata a specificului criticii si teoriei literare, in context european si romanesc.


Proiectul de cercetare DICTIONAR DE CRITICA SI TEORIE LITERARA.VALORI ROMANESTI SI VALORI EUROPENE ALE SECOLULUI XX. CONCEPTE TEORETICE, TENDINTE SI PERSONALITATI isi propune sa inventarieze si sa interpreteze principalele valori si personalitati ale criticiii literare romanesti ale secolului XX, in stransa conjunctie cu radiografierea principalelor momente ale criticii literare europene. Consideram ca foarte importanta este stabiliarea, detalierea si interpretarea principalelor etape in definirea identitatii criticii literare romanesti, ca o componenta definitorie a culturii si literaturii nationale. Evident, o astfel de cercetare nu poate face abstractie de evolutia conceptelor critice, de avatarurile terminologiei teoretice din acest domeniu. Vor fi descrise, de asemenea, principalele momente ale criticii literare europene, orientarile ce s-au impus in secolul XX pe scena teoriei si criticii literare europene, subliniindu-se reflexele romanesti ale fiecarui curent critic. Dupa cum se stie, la inceputul secolului XX se contureaza doua directii fundamentale in critica contemporana: o prima directie care declara inutila analiza metodica a operei literare, considerand opera ca o entitate, ce nu se releveaza decat partial intuitiei critice. Unii critici ai secolului XX atribuie astfel criticii unicul rol al sugerarii inefabilului creatiei literare; a doua directie, mai importanta, considera opera literara ca un dat cognoscibil, reductibil prin diverse metode de cunoastere rationala. Importanta stiintifica a temei propuse este indiscutabila, daca ne gandim la necesitatea cunoasterii in profunzime, a explicarii si interpretarii conceptelor operationale, a structurilor teoretice si a tendintelor din cadrul criticii si teoriei literare romanesti si europene, dar si la ilustrarea celor mai importante figuri ale acestui domeniu al cunoasterii umaniste. In cadrul Dictionarului nostru ne propunem sa ilustram, in subsidiar, si filiatiile, legaturile si corespondentele care exista intre critica si teoria literara romaneasca si cea europeana, extensiile si corelatiile ce s-au stabilit de-a lungul vremii intre ele. Între metodele pe care colectivul de cercetare şi le va asuma se numără investigaţia analitică, dar şi demersul sintetic, explicaţia şi interpretarea conceptelor şi a demersului critic al unor personalităţi ale criticii literare româneşti şi europene. Regulile unei optime alcatuiri a unui dictionar sunt, cum se stie, disponibilitate a cercetarii în echipa, rigoare, stiintă a documentarii, obiectivitate, evitarea pasiunilor si a subiectivismului care ar putea impieta asupra unei situari exacte a unui anumit critic in contextul literaturii romane sau europene. Apoi, competenta, criteriu esential al antrenarii unui cercetator in echipa de elaborare a unui dictionar, fixarea unor criterii axiologice ferme in virtutea carora vor putea fi investigate opere literare, curente literare, publicatii sau autori.
 

[Bun venit] [Prezentare] [Echipa] [Tineri cercetatori] [Comisia interna] [Obiective/Activitati] [Rezultate] [Publicatii] [Alte rezultate] [DCTL]

Design şi actualizare site: Asist. univ. Dumitru-Mircea BUDA

Director proiect:             Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA